Obiective turistice locale zona Snagov, Caldarusani, Sitaru, Nuci, Lipia

 https://www.obiective-turistice.ro/ilfov/nuci-2

O zona incarcata de istorie , monumente fabuloase, o adevarata comoara religioasa

Manastirea Snagov

Mănăstirea Snagov este un important monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, care se găsește pe insula situată în partea nordică a lacului Snagov, în localitatea Snagov și în apropierea satului Siliștea Snagovului (din comuna Gruiu). Mănăstirea este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în 1408. A fost refăcută de mai multe ori de alți domnitori, printre care se pot menționa Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Neagoe Basarab.

În prezent mai sunt vizibile doar biserica, un turn și o fântână.

Biserica are trei hramuri: 26 septembrie (Sfântul Voievod Neagoe Basarab - ctitorul actualei biserici), 26 septembrie (Sfântul Antim Ivireanul - stareț al mănăstirii) și 21 noiembrie (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cel mai vechi dintre aceste hramuri).

Insula a fost cedată gratuit Patriarhiei Române de către Primăria Snagov și este administrată de Arhiepiscopia Bucureștilor.

Descriere

Manastirea Snagov

Manastirea Snagov

Biserica este construită în stil bizantin având elemente decorative în stil românesc. Exteriorul este păstrat în cărămidă aparentă se observă formele cărămizilor și măiestria artistică a acestui monument. Biserica are balcon, navă și altar. Balconul era susținut de 16 stâlpi de diverse forme geometrice, foarte frumos ornate cu cărămidă aparentă. Se pot vedea la exteriorul pronaosului.

Până în anul 1856 a funcționat și o închisoare, pentru trădători și tâlhari.

Tunel de refugiu pe sub apă și clopotniță. Clopotniță măreață din piatră de râu și cărămidă aparentă.

Din inscripțiile săpate în lemn de unul din preoții deservenți aici putem citi: “Oprea Ierei; Io Constantin (Brâncoveanu) Voievod leat 7200” (1792-1793) ceea ce denotă că la această dată s-au făcut unele lucrări la biserică, probabil de Mihai Cantacuzino spătarul, în memoria stolnicului Constantin Cantacuzino ucis la Mânăstirea Snagov.

A fost schit de călugărițe până la 1810 când Mitropolitul Filitis l-a desființat mutând obștea la Țigănești.Cutremurul din 1814 a produs grave stricăciuni bisericii.^[1]

Mănăstirea Snagov, cunoscuta și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate și cultura ortodoxa, el dăinuie pe temeliile unei vechi așezări dacice.

În urma cercetărilor arheologice din 1933, o prima așezare monahală a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars.

Prima atestare documentara scrisa, referitoare la aceasta mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV–lea, din timpul domniilor lui Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1453 Vladislav al II- lea zidește un paraclis cu hramul "Buna Vestire", scufundat în jurul anului 1600, ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Artă al României.

În jurul anului 1456 Vlad Țepeș, dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apa, care ar exista și astăzi.

Pe locul acesta, încărcat de mister și bântuit de sufletele celor uciși, se înălța biserica actuala zidita de Neagoe Basarab la 1521 (cea anterioara fiind distrusa de un puternic cutremur).

Biserica a suferit mari refaceri în timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat în pronaos, prin zidirea spațiilor dintre coloane, la jumătatea sec. XVI. Biserica a fost pictată în timpul domniei lui Petru Schiopul în 1563 de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar în pronaos. În naos și altar, actuala pictură este făcută în 1815, de Gheorghe Zugravul.

Biserica a fost folosită ca necropolă domnească, astfel se mai pastrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau calugăriți cu forța pentru același motiv ca: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofatul, Parvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Băltenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, și bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino.

Mănăstirea s-a afirmat ca un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a instalat o tipografie ]n 1643. Apogeul cultural a fost atins în timpul lui Constantin Brâncoveanu, când stareț al mănăstirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai târziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit aici cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavonă și gruzină care au dus faima meșterilor de la Snagov în Grecia, Asia Mică și Egipt.

Biserica afectată de pe urma cutremurelor din 1977 și 1986 a fost consolidată în anii 1998 – 2000.^[2]

Lăcaș de cultură și artă

Biserica Snagov -interior

Biserica Snagov -interior

Pasarela pietonala spre manastire

Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic dar și de cultură, întrucât domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alții, tipografia l-a avut în fruntea sa pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost „Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena”.

Printre altele, Mănăstirea Snagov a adăpostit la diferite momente valori materiale și culturale deosebite. Mănăstirea a adăpostit pentru perioade îndelungate de timp unul din centrele de batere al monedei din Valahia, fiind firesc denumită popular și „bănie”.

Poziție strategică[modificare | modificare sursă]

Datorită poziție sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țara Românească, capii revoluției între care și Mitiță Filipescu au fost detinuți pe insula Snagov.

Podul construit din bârne de stejar, care lega insula de țărmul lacului, a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821, nemaifiind niciodată refăcut până în 2009, când se construiește o pasarelă pietonală.

Mormântul lui Vlad Țepeș

Mănăstirea este faimoasă și datorită presupusei înmormântări a lui Vlad Țepeș în incinta acesteia. Aceasta este credința localnicilor la care s-au adaugat si opiniilor specialistilor: Alexandru Odobescu (vezi în "Câteva ore la Snagov") și Nicolae Iorga. Conform legendei, după moartea lui Vlad Țepeș, survenită în urma bătăliei cu turcii din 1476, care îi susținuseră pe Dănești în obținerea tronului Valahiei, călugării mânăstirii i-ar fi găsit și ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creștinește după "limpezirea apelor". Înmormântarea s-ar fi petrecut pe ascuns și fără nici un fast din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Dăneștilor.

Ipoteza a fost desigur cercetată, dar adevărul încă nu poate fi încă stabilit cu precizie.

Mormântul din fata altarului, cercetat de arheologul Dinu Rosetti în perioada 1933-1934 ^[3] nu mai conținea nimic relevant. Însă a fost găsit un alt sicriu cu un corp îmbrăcat și însoțit de mai multe obiecte - specifice unui domnitor. Însă cele găsite și depuse la muzeul de istorie din București au dispărut înainte de o riguroasă reanalizare.

Există și istorici care afirmă că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria sa de la Comana - conform opiniei reputatului medievist Constantin Rezachevici.

Care sunt principalele obiective pe care le poți vedea în Snagov?

Lacul Snagov

Este al doilea cel mai mare lac din România și cel mai adânc din Câmpia Română. Nu dimensiunile sale sunt impresionante, ci faptul că face parte din Marea Sarmatică, din care au rămas drept dovezi doar Marea Neagră, Lacul Balaton și acest lac Snagov.

Ce activități poți face în această zonă: Dacă ajungi pe acest lac poți face o mulțime de lucruri interesante: te poți plimba cu vaporașul, poți pescui sau poți să faci tot felul de activități acvatice.

În ultimii ani au apărut o mulțime de servicii în acest sens, motiv pentru care vei găsi caiace de închiriat sau diverse vehicule cu care te poți distra de-a lugnul celor 16 km ai lacului. Totodată, dacă iubești sporturile extreme poți încerca zborul deasupra apei. Flyboard-ul fiind una dintre atracțiile principale de pe lacul Snagov

Mânăstirea Snagov

Este un lăcaș deosebit de frumos care a fost ridicat între 1517 și 1521. Deși i se mai spune și „Mânăstirea Vlad Țepeș“, nu are nicio legătură cu domnitorul. Aceasta a fost ridicată de Neagoe Basarab în stil bizantin, cu o serie de influențe grecești. Mânăstirea a fost gazda câtorva momente istorice deosebit de importante. Spre exemplu, aici a existat prima tiparniță din Muntenia în 1643. De-a lungul timpului, clădirea mânăstirii a fost inclusiv închisoare.

Descoperă și 5 păduri pe lângă București unde ne putem relaxa

Palatul Snagov

Este o altă clădire cu care această zonă se mândrește. Palatul a fost construit în anii 1930 de către Henrieta Delavrancea Gibory și se află pe malul lacului cu același nume.

Palatul a suferit modificări importante la începutul anilor ’70, atunci când Nicolae Ceaușescu a dorit să îl mărească pentru a-l transforma în loc de întâlnire cu Consiliul de Miniștri. Un detaliu mai puțin știut e că aici a fost cazat și Michael Jackson, cu ocazia concertului său din 1992 de la București.

Pădurea Snagov

Dacă Lacul Snagov datează de 2,5 milioane de ani, Pădurea Snagov se trage din vechii codri ai Vlăsiei. Pentru turiștii care sunt în căutarea unei zone verzi și frumoase, această pădure este un adevărat parc natural, care se întinde pe 1470 de hectare.

Dacă îți plac drumețiile, îti place să pedalezi prin pădure sau pur și simplu să admiri natura, este locul perfect unde o poți face.

În această pădure vei descoperi stejari și frasini înalți de peste 30 de metri, aluni, soc, ghiocei, brândușe sau brebenei. În ceea ce privește fauna Pădurii Snagov, există o mulțime de căprioare, cerbi, fazani sau pisici sălbatice.

Complexul Snagov

COMPLEXUL SNAGOV

Palatul Snagov a fost construit în anii 1930 de Henrieta Delavrancea-Gbory pentru Prințul Nicolae al României, la aproximativ 40 de kilometri nord-est de București, lângă comuna Snagov, mănăstirea și lacul cu același nume. Stilul arhitectural este brâncovenesc, iar mobilierul a fost comandat în stil baroc. Este situat pe malul unui lac acoperit cu nuferi, în mijlocul unei păduri și atrage mii de turiști care vor să se bucure de natură, dar și de o lecție de istoria arhitecturii.

Turiștii care vor să rămână peste noapte au la dispoziție hoteluri, restaurante, terase, terenuri de tenis, de fotbal sau locuri de joacă pentru copii.

Lacul Snagov este și el unic în România. Este cel mai mare lac natural din țara noastră. Forma lacului este alungită și foarte sinuoasă, cu 11 golfuri mai importante, în partea din aval aflându-se Delta Snagovului și o insulă de 4,4 hectare pe care se găsește Mănăstirea Vlad Țepeș .

În prezent, în treimea centrală a lacului există Aria Naturală Protejată “Lacul Snagov” (cu peste 40 de specii protejate prin lege). În apropiere se găsește Aria Naturală “Pădurea Snagov” (cu 15 specii de fag, dar și alte specii protejate). De fapt, există mai multă biodiversitate și specii de protejat în amontele și avalul ariei protejate decât în aceasta cât și în pădurile riverane (circa 228 specii), motiv pentru care sunt în derulare procedurile de extindere a suprafeței de conservare.

https://www.youtube.com/watch?v=NkKueHJuj0Q

https://izi.travel/de/77c2-lacul-snagov/ro

 

Palatul Stirbey Buftea

PALATUL ȘTIRBEY BUFTEA

Palatul Știrbey se află în localitatea Buftea, la aproximativ 20 de kilometri de București. Construcția a început în 1850, iar ctitor a fost Barbu Dimitrie Ștribey, domnitor al Țării Românești. Lucrările s-au încheiat însă în timpul domniei fiului lui Barbu Dimitrie, Alexandru Știrbey. Pe lângă palat, a fost amenajat parcul, lacul, sere, grădini și superba capelă în stil neogotic, cu scări din marmură de Carrara.

Printre cei mai importanți oaspeți ai palatului se numără Regina Maria, în 1916, în timpul Primului Războului Mondial. Reginei îi plăcea să călărească în pădurea domeniului. Acesta este și motivul pentru care la intrarea în palat sunteți întâmpinați de un monument dedicat Reginei.

Regina s-a bucurat destul de puțin de ședere pentru că în 1917 palatul a fost rechiziționat de armata germană. Aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, semnată în martie 1918, prin care pierdeam Dobrogea și versanții Carpaților.

Printre oaspeții de seamă ai palatului trebuie subliniat Nikita Hrușciov care a stat aici în octombrie 1959, când s-a decis retragerea trupelor sovietice din țara noastră. Tot aici Mihail Sadoveanu venea deseori să pescuiască.

Palatul este acum proprietate privată, iar aici sunt organizate evenimente private, inclusiv festivalul Summer Well.

https://www.youtube.com/watch?v=PYnYJt65ggY

Palatul Brancovenesc Mogosoaia

Palatul Brâncovenesc Mogoșoaia

Palatul a fost inaugurat de Constantin Brâncoveanu în 1702, după cum arată și inscripția de pe latura de est. După execuția la Constantinopol a lui Brâncoveanu și a fiilor săi, bijuteria aflată la 14 kilometri de Capitală a fost confiscată de otomani și transformată în han, iar, în timpul războiului ruso-turc, a fost devastată. Din păcate, după restaurare, palatul a fost din nou distrus în timpul revoluției din 1821. Mai târziu, în 1957, a fost iar devastat, colecțiile de artă au fost furate. Apoi a intrat în administrarea Muzeului Național de Artă și a fost restaurat după cutremurul din 1977.

Acest minunat monument de arhitectură ce îmbină elementele autohtone cu arta italiană se oglindește în apele liniștite ale lacului Mogoșoaia. Acum este un important punct de atracție turistică, palatul și parcul din jur fiind mereu un furnicar.

În parcul tematic Mini Europa de la Bruxelles – Belgia, printre monumentele cele mai de seamă ale statelor membre UE se găseşte şi macheta Palatului Mogoşoaia din judeţul Ilfov, singurul monument prin care România este reprezentată.

https://my.matterport.com/show/?m=fTfFfBpzowp

https://www.facebook.com/photo/?fbid=180809292044281&set=a.180809032044307

https://www.youtube.com/watch?v=PJ83_ZYJNJI

Biserica " Nascatoarea de Dumnezeu "

ÎNAPOI

A fost ctitorita in anul 1748 pe malul lacului si este declarata si monument istoric.

Adresa: Sat Micsunestii Mari
Localitatea: Nuci, judetul Ilfov

Construită în anul 1743 Biserica din satul Micşuneştii Mari, comuna Nuci, judeţul Ilfov, îşi înalţă silueta albă la est de drumul ce vine dinspre Fierbinţi. Actuala biserică este con­struită pe locul unei biserici vechi din lemn atestată documentar din vremea lui Mihai Vitezul. În acest sens avem pisania bisericii în care ne stă ca mărturie şi are dăltuit în piatră următorul text: „Îndemnatu-m-am dentru ajutorul Ziditorului meu de am făcut acest dumneze­iesc lăcaş pentru cinstea şi lauda cei de o fi(i) nţă Troiţă unde se prăznuieşte hramul Prea cu-ratii Născăto(a)rei de Dumnezeu şi Sfântului Nicolae şi al marelui mucenic Gheorghe, în­tru vecinica pomenire a părinţilor şi a tot ne-mul nostru şi robilor lui Dumnezeu Iordache Micşunescul v(l)sto(l)nic şi soţiei mele Zmarandii, cari cu ale no(a) stre osteneli am zidit-o den temelie ci am înfrumuseţat-o după cum se vede, în zilele prea luminat domnu­lui nostru Io Mihail Rscoviţă v(oie)v(o)d. Înzestrând-o cu cele ce mi-am datu îndemâ­nă a fi pentru civernisel(ă) Sfântului Jărt(f) ă(l)nicu şi proţilor poşluşnici, arătând şi to(a) tă orânduiala în hrisovul care li sa dat. Si a-au săvârşit de tot lucru de zidirea ei în zilele m(e) s(iţa) sept(embrie) 1 d(en) leat 7252 „
De la zidirea şi târnosirea bisericii, pes­te ea au trecut mai multe cutremure. Biserica a fost grav avariată. Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domului", şi din punct de vedere arhitectural se înscrie în stilul Brâncovenesc în plan trilobat, cu turlă peste naos, cu pronaosul lărgit şi cu turn clopotniţă peste pronaos. A fost declarată monoment istoric prin decretul 99/16 ianuarie 1915.
În decursul timpului în biserica din Micşuneştii Mari au slujit mai mulţi preoţi dintre care amintim: Popa Iorga Constantin sin Radu Popa, Tudor sin Apostol, Ion sin Stoica, Licu sin Stoica, Licu sin Mihalcea, Popa Ioniţă, Petrache Protopop, Popa Tudor, Popa Lixandru, Popa Codin (Constantin), Preotul Licu, Preotul Ene Alman, Preotul Ion Duhovnicul, Preotul Nichifor Popescu, Preotul Vasile Cârciumăreasa, Preotul Cristea Nicolescu, Preotul Ion Petcu, ultimul fiind Preotul Costi Oprişa şi actualul Preot Paroh Marian Chiţulescu. Actualul preot paroh face demersuri pen­tru consolidarea şi restaurarea sfântului lăcaş. Date despre parohie:
Hramul: Adormirea Maicii Domnului
Adresa: Com. Nuci, sat Micşuneşti, cod 077140
Paroh: Pr. Cranta Caesar, tel. 0720959971

Biserica Sf. Constantin si Elena

A fost inaltata in anul 1936.

Adresa: sat Nuci
Localitatea: Nuci, judetul Ilfov

Biserica Sf. Nicolae si Alexandru

ÎNAPOI

Biserica Sf. Nicolae si Alexandru a fost construita in stil bizantin intre 1780-1783 si pictata in ulei, in stil romanesc de catre cunoscutul pictor Nicolae Tonitza.Este declarata monument istoric.

Localitatea: Nuci, judetul Ilfov

Manastirea Balamuci/ Sitaru

ÎNAPOI

În sec. XVI exista o bisericuță din lemn, cu hramul Sf. Nicolae, care s-a dărâmat. Pe locul ei, în 1627, marele vornic și logofat Jupân Papa Greceanu, străbunicul lui Constantin Brâncoveanu, care stăpânea aceste locuri, a zidit împreună cu soția sa Elena o biserică din piatră și chilii mănăstirești și a înzestrat-o cu moșii. Primul document care menționează Mănăstirea Balamuci este hrisovul Voievodului Leon Tomșa datat în 15 aprilie 1631, care întărește Sfântul Lăcaș.

Zugrăveala bisericii, care se vede și astăzi, a fost făcută în frescă de preotul Dima din Brașov și ucenicii lui în anul 1752. În anul 1864, averile mănăstirii au fost secularizate, călugării greci au plecat, iar mănăstirea a fost transformată în temniță pentru delicvenți minori până în 1875, când un cutremur a prăbușit turla mare a bisericii și zidul înconjurător cu chiliile, rămânând iarăși în părăsire.

În 1928 s-au stabilit aici călugări de la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1944 au venit 24 de călugări de la Chițcani din Basarabia, care au făcut reparații la biserică și au ridicat chilii.
În anul 1935 marele istoric Nicolae Iorga menționează în scrierile sale existența bisericii din pădure.
Biserica cu hramul Sfântul Nicolae este cu planul trilobat, are o turlă deasupra naosului iar turnul clopotniței pe pronaos, accesul făcându-se pe o scară aflată în turnul adosat zidului de nord. Are pridvorul deschis, sprijinit pe 8 coloane din piatră cu arcade în acoladă, unde se văd influențe ale stilului Brâncovenesc.
În afară de pictura murală din 1752 și catapeteasma din lemn sculptat, acoperită cu foiță de aur, biserica mai adăpostește și o raclă cu fragmente din lemnul Sfintei Cruci și moaște ale unor sfinți.
În urma inundațiilor din anii 1970-1975 s-au dărâmat și chiliile. În anul 1979 au fost refăcute chiliile cu trapeza și paraclisul, iar în anii 1998-2001 a fost construit un arhondaric care poate găzdui 30 de credincioși.

Adresa: Sat Balta Neagra la 3 km nord de satul Sitaru
Localitatea: Nuci, judetul Ilfov
Telefon: 0243.280.165

Manastirea Caldarusani

ISTORICUL MĂNĂSTIRII

Aşezată în mijlocul peninsulei ce se avântă îndrăzneţ în apele lacului Căldăruşani şi înconjurată de renumitul codru al Vlăsiei, altădată loc de refugiu al haiducilor şi băjenarilor, Mănăstirea Căldăruşani îşi trage numele de la configuraţia terenului ce seamănă cu o căldăruşă. Numele îi apare menţionat pentru prima dată într-un hrisov din 4 decembrie 1593, emis de cancelaria lui Mihai Viteazul şi face referire la un sat ce exista aici.

Privitor la întemeierea mănăstirii, tradiţia orală menţionează o frumoasă legendă legată de numele binecredinciosului şi marelui ctitor, voievodul Matei Basarab. Rătăcindu-se în drum spre câmpul de luptă unde trebuia să se înfrunte cu rivalul său, Vasile Lupu, află o mică aşezare sihăstrească ai cărui călugări îl primesc, îl ospătează şi-i profeţesc că va ieşi învingător, dar nu armele vor decide ci puterea credinţei, lucru care se și întâmplă. Minunându-se de cele împlinite, domnitorul îşi ţine făgăduinţa şi drept mulţumire construieşte o mănăstire pe care o închină Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Dincolo de legendă, hrisoavele menţionează pe Matei Basarab drept ctitor, iar anul 1638 ca dată de întemeiere, domnul cumpărând în acest scop o parte din satul Căldăruşani încă din primăvara anului 1637.

Mănăstirea a fost proiectată ca o cetate fortificată, cu ziduri crenelate şi turnuri întărite de contraforţi, această puternică fortificaţie conferindu-i un rol strategic şi militar, verificat în decursul nenumăratelor invazii otomane din Ţara Românească.

În anul 1653, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, vizitând noua ctitorie voievodală, însemna plin de admiraţie: „Este înconjurată de o apă fără sfârşit şi fără fund, are hramul Sfântul Dimitrie, se numeşte Căldăruşani. Este vestită în această ţară, fiind una din mănăstirile cele mai mari; este clădită tot de răposatul Matei voievod. Clădirea este întinsă şi cu totul nouă din temelie, cu o biserică de o nespusă frumuseţe, cu chilii şi încăperi de o măreţie domnească”.

Din vremea ctitorului, incinta mănăstirii mai păstrează: zidul de cetate, parterul astăzi recompartimentat, turnul clopotniţei, beciurile de pe latura de apus şi biserica închinată Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Ansamblul este dominat de biserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ce impresionează prin dimensiunile sale monumentale, numărându-se printre cele mai mari biserici ale epocii mateiene, realizând o sinteză unică în peisajul arhitectural bisericesc al epocii care nu va fi reluată ulterior de nici un alt monument, dar care va face trecerea către stilul unitar al perioadei brâncoveneşti.

Biserica are un plan treflat, cu abside laterale şi trei turle, una deasupra naosului şi două deasupra pronaosului și se înrudeşte din punct de vedere arhitectural cu bisericile Mănăstirilor Dealu şi Curtea de Argeş. Împodobită cu un bogat repertoriu iconografic, biserica a fost pictată în tehnica fresco în 1638 şi 1775, fiind reparată în anul 1817 de călugării pictori din mănăstire, în 1915 de Dimitrie Belizarie, iar în 1942, de Cantini şi Ioan Musceleanu. Din pictura originală nu se mai păstrează decât tablourile votive în care sunt reprezentaţi Matei Basarab şi soţia sa, Elina Doamna.

În interiorul bisericii se află icoana Maicii Domnului, Făcătoarea de Minuni, de o mare expresivitate artistică, precum şi moaştele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti aşezate la loc de cinste într-o raclă de argint aurit cu medalioane ce conţin scene din viaţa sfântului, şi el ostenitor în obştea mănăstirii, prăznuit în fiecare an la 22 iunie.

În pridvorul bisericii, în partea dreaptă se află mormântul Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti (1765–1834), iar în cea stângă, cel al lui Ghenadie Petrescu, Mitropolit Primat al României exilat la Căldăruşani, iar mai apoi stareţ pe viaţă al mănăstirii.

După perioada ctitoricească, cea de-a doua etapă importantă în istoria seculară a Căldăruşanilor este cea a primei domnii a lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi a mitropolitului Filaret al II-lea, care încredinţează stăreţia mănăstirii, Sfântului Cuvios Gheorghe ce avea în grijă şi obştea Mănăstirii Cernica.

Astfel, în 1775 încep lucrările de adăugare a unui etaj peste chiliile parterului, sunt refăcute turlele bisericii şi supraînălţat turnul clopotniţă.

Sfântul Cuvios Gheorghe are meritul de a fi întărit şi revigorat viaţa duhovnicească a obştii, stabilind printr-o diată întărită de hrisov domnesc, un adevărat cod de conduită şi trăire monahală în șapte trepte, de practică liturgică, în care rugăciunea lui Iisus ocupă locul central în vieţuirea monahală, totul fiind inspirat din scrierile Sfinţilor Părinţi şi practica athonită.

În anul 1850, pentru că obştea număra peste 300 de monahi, vrednicul de pomenire stareţ arhimandritul Meletie construieşte pe latura de est o trapeză şi un paraclis, care erau aşezate pe o pivniţă mare boltită, astăzi funcţionând aici o colecţie de artă religioasă.

Desele cutremure, incendiile, nepăsarea contemporanilor şi nu în ultimul rând secularizarea averilor mănăstireşti din timpul lui Alexandru Ioan Cuza au ruinat mănăstirea. La începutul secolului al XX-lea, starea ei fiind jalnică se impuneau ample lucrări de consolidare şi restaurare.

Cea de-a treia perioadă importantă în istoria mănăstirii este legată de prezenţa aici a fostului Mitropolit Primat Ghenadie Petrescu.

Cu sprijinul regelui Carol I, între anii 1908-1915, mitropolitul Ghenadie Petrescu restaurează în întregime biserica şi mănăstirea sub atenta supraveghere a Comisiei Monumentelor Istorice. Nu după mult timp, mănăstirea este grav avariată de cutremurul din 1940 şi devastatorul incendiu din noaptea de 8-9 decembrie 1945.

Astfel, cea de-a patra perioadă importantă din istoria mănăstirii este legată de cele două nefericite evenimente, dar şi de cel de-Al Doilea Război Mondial şi de procesul de sovietizare a României.

Cu toate acestea, în plină perioadă de teroare stalinistă, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian Marina, între 1950-1958, ca să se ferească sfântul locaş de pustiire, purces-a la reînnoirea cetăţii, „împlinindu-se toate stricăciunile pricinuite de foc, cu cheltuiala Departamentului Cultelor şi a Mitropoliei Ungro – Vlahiei, mântuindu-se lucrul în 6 iunie 1958”, stareţ fiind arhim. Gherasim Cristea, de numele căruia este legată şi organizarea muzeelor mănăstirii.

La nord de incintă se află paraclisul cu gropniţă, ctitorit la începutul secolului al XIX-lea de Constantin biv-vel ban şi Toma Creţulescu biv-vel logofăt şi închinat Sfântului Ioan Evanghelistul. Pe malul opus al lacului, spre apus, la locul numit Cocioc se află ctitoria fraţilor Ioan şi Nicolae Bâţcoveanu, logofeţii Mitropoliei, paraclis închinat Sfintei Mare Mucenice Varvara.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost înzestrată cu bogate şi frumoase odoare, dar şi cu numeroase proprietăţi care îi asigurau o bază economică puternică, nefiind închinată. Terenuri arabile, podgorii, lacuri, sate, sălaşe de ţigani robi, case şi prăvălii în oraşe, toate dădeau prosperitatea mănăstirii, dar şi multe neplăceri care au dus la nenumărate procese de hotărnicie.

Pe lângă rolul misionar-religios, Lavra Căldăruşanilor ocupă un loc aparte în istoria noastră şi în memoria poporului român prin însemnătatea ei culturală. Sute de călugări au vieţuit şi s-au format aici, iar solida bază economică a permis înflorirea unei vieţi artistice cu totul impresionante, aici funcţionând o adevărată Academie a Artelor Frumoase. Monahii de aici, sub pecetea smereniei şi a anonimatului au teologhisit în culori zugrăvind frumoase icoane, au lăudat pe Dumnezeu în melodioase alcătuiri muzicale bizantine, au dat viaţă lemnului în adevărate broderii artistice, iar alţii cu pana plină de har au caligrafiat şi împodobit artistic multe dintre scrierile Sfinţilor Părinţi.

Nume ca Evghenie Lazăr, Nicolae Teodorescu, Nicolae Grigorescu în pictură, Macarie Arhimandritul, protos. Chiril Arvinte, arhim. Silvan Nistor, arhim. Martinian Stoienescu, episcopul Athanasie Dincă în muzică, Ghervasie, Acachie, Nicodim Greceanu, Rafail în caligrafie, sunt legate de Mănăstirea Căldăruşani dar şi de renaşterea artistică şi duhovnicească din Muntenia veacurilor XVIII-XIX.

A fost o epocă de mare primenire şi efervescenţă spirituală, de autentică trăire isihastă, monahii căldăruşăneni având trainice şi constante legături cu Sfântul Munte Athos dar şi cu celelalte centre ortodoxe din Orient de unde se aduceau manuscrise pentru a fi traduse şi copiate, izvoade de icoane şi materiale pentru pictură.

O mărturie despre viaţa artistică a Căldăruşanilor dau şi cele trei mari muzee ale mănăstirii ce se constituie în cel mai bogat ansamblu muzeal mănăstiresc din Arhiepiscopia Bucureştilor, anual vizitat de mulţi turişti străini şi români: Colecţia de cărţi, veşminte şi icoane din fosta trapeză, Tezaurul organizat în sala tronului şi Pinacoteca în casa mitropolitului Ghenadie Petrescu, mare iubitor şi colecţionar de artă. Aici pot fi admirate epitafuri cu portrete miniaturale, minuţios şi sensibil cusute cu fir de aur, argint şi mătase colorată cu contururi marcate de perle, tetraevangheliare cu ferecături din argint aurit şi ornate cu policrome medalioane în email, cruci în filigran de argint cu montură de pietre, Sfinte Vase artistic cizelate în argint, chivote şi cutii relicvare, paftale din sidef sau argint cu reprezentări florale sau zoomorfe, veşminte liturgice, iconostase şi icoane portabile, manuscrise şi cărţi tipărite, tablouri cu tematică religioasă sau istorică etc., toate constituindu-se într-un tezaur artistic de certă valoare, diverse atât prin tematică cât şi prin realizare.

La toate acestea se adaugă şi activitatea tipografică legată de Macarie ieromonahul şi Sfântul Mitropolit Grigorie IV Dascălul, acesta fiind şi un mare traducător din tezaurul duhovnicesc al operelor Sfinţilor Părinţi, format la şcoala Sfântului Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamţ. În tipografia de la Căldăruşani, în casele de la Cocioc s-a tipărit monumentala colecţie în 12 volume ale Vieţilor Sfinţilor, iar în 1833, Oglinda omului celui din lăuntru.

În timpul mitropolitului Filaret al II-lea se pun bazele unei celebre biblioteci ce număra sute de cărţi şi manuscrise în mai multe limbi de circulaţie europeană, scriptoriul de aici îmbogăţind permanent fondul de carte, astăzi peste o sută de manuscrise păstrându-se în Biblioteca Sfântului Sinod dar şi în cea a Academiei Române printre care şi Erminia, celebrul manual de pictură tradus în anul 1805 de Macarie Arhimandritul. Multe dintre acestea poartă însemnări olografe despre evenimentele politice ale epocii, despre epidemii sau fenomene naturale catastrofale sau despre viaţa cotidiană a obştii monahale, şi toate poartă pecetea amintirii vii, autenticitatea faptului trăit.

Un alt rol important l-a avut mănăstirea în viaţa social-educativă a ţării, din prisosul ei întreţinând azile, orfelinate o celebră bolniţă sau patronând diferite şcoli: o şcoală de sculptură bisericească (1937-1942), o şcoală de cântăreţi bisericeşti pentru orfanii de război (1940-1947) şi un seminar monahal cu profil de pictură bizantină (1995-2002).

Astăzi obştea monahală numără aproape 40 de vieţuitori ce se ostenesc sub ascultarea Arhimandritului Lavrentie Gâţă, locaşul trecând printr-o etapă de recuperare a vechilor proprietăţi şi de reaşezare a vieţii monahale pe făgaşul tradiţiei autentice.

A fost refăcută stăreţia adăugându-i-se un etaj, s-a reparat şi pictat în tehnica fresco trapeza mănăstirii cu un program iconografic ce redă sfinţii români, au fost reamenajate muzeele, pinacoteca a fost consolidată şi restaurată, s-au construit noi clădiri în gospodăria anexă.

Manastirea Tiganesti

Mănăstirea Țigănești este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Ciolpani, județul Ilfov.

Mănăstirea este monument istoric. Mănăstirea a fost construită în anul 1840 și este construită din cărămidă. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial a funcționat aici o Școală de surori de caritate cu eleve recrutate din mănăstire, apoi un orfelinat de fete până în anul 1947^[1].

Obiective turistice 

Comuna NUCI s-a format ca asezare pe teritoriul unor foste mosii boieresti sau manastiresti. A cunoscut o perioada de maxima dezvoltare in secolele XVIII-XIX, odata cu construirea unor biserici, considerate astazi monumente istorice.

Consiliul Local al Comunei NUCI apartine administrativ de Consiliul Judetean Ilfov.

Conform STUDIULUI ISTORIC realizat de catre INSTITUTUL NATIONAL DE PATRIMONIU s-au identificat mai multe imobile cu valoare istorica sau de arhitectura.
MONUMENTE ISTORICE, INCLUSE ÎN LISTA MONUMENTELOR ISTORICE – LMI – 2010
Mănăstirea Balamuci, sec. XVII – XIX, drum forestier, la 3 km Nord de satul Sitaru, sat Balta Neagră, comuna Nuci, nr. crt. 582, cod LMI IF-II-a-A-15263
I.1. Biserica „Sf. Nicolae”, 1631, drum forestier, la 3 km Nord de satul Sitaru, sat Balta Neagră, comuna Nuci, nr. crt. 583, cod LMI IF-II-m-A-15263.01
I.2. Zid de incintă, 1752, drum forestier, la 3 km Nord de satul Sitaru, sat Balta Neagră, comuna Nuci, nr. crt. 584, cod LMI IF-II-m-A-15263.02
Ansamblul fostului conac Lecca-Micşuneşti, mij. sec. XVIII, şos. Orhideelor nr. 115, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci, nr. crt. 640, cod LMI IF-II-a-B-15296
II.1. Conac, mij. sec. XVIII, şos. Orhideelor nr. 115, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci, nr. crt. 641, cod LMI IF-II-a-B-15296.01
II.2. Turn poartă conac, sec. XVII, şos. Orhideelor nr. 115, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci, nr. crt. 642, cod LMI IF-II-a-B-15296.02
II.3. Biserica „Născătoarea de Dumnezeu”, 1748, şos. Orhideelor nr. 115, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci, nr. crt. 643, cod LMI IF-II-a-B-15296.03
Biserica „Sf. Alexandru şi Nicolae” – Netezeşti, 1912, şos. Calea Bucureşti nr. 213, sat Nuci, comuna Nuci, nr. crt. 654, cod LMI IF-II-m-B-15299
PROPUNERI DE INCLUDERE A UNOR IMOBILE ÎN LISTA MONUMENTELOR ISTORICE.
Ansamblul Conacului Mareşal Constantin Prezan, 1914 – 1932, şos. Brazilor nr. 118-120, sat Merii Petchi, comuna Nuci:
IV.1. Conac, şos. Brazilor nr. 118
IV.2. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, şos. Brazilor nr. 120
IV.3. Turn clopotniţă, şos. Brazilor nr. 120
Monument memorial funerar al Sultanei Bantaş – Villara, 1892, şos. Brazilor, în faţa cimitirului, sat Merii Petchii, comuna Nuci;
Conacul Bantaş – Villara, B. Dumitrescu, sf. sec. XVIII, str. Ialomiţa, sat Nuci – trup istoric Netezeşti, comuna Nuci;
IMOBILE CU VALOARE LOCALĂ DE PATRIMONIU CONSTRUIT
I. Vechea şcoală, 1927-1944, str. Plopilor nr. 19, sat Merii Petchi, comuna Nuci;
II. Vechea şcoală, în prezent locuinţă, înc. sec. XX, str. Malu Roşu nr. 110, Balta Neagră, comuna Nuci;
III. Casa Emil Ottulescu, în prezent sediu primărie, 1942, Calea Bucureşti nr. 201, sat Nuci – trup istoric Netezeşti, comuna Nuci;
IV. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, 1914-1928, Calea Bucureşti nr. 62, sat Nuci – trup
8 Iistoric Nuci, comuna Nuci
V. Vechea şcoală, sf. sec. XIX, Calea Bucureşti nr. 66, sat Nuci –
VI. Casa (vechea casa a invatatorului), fost dispensar, Calea Bucurestilor nr. 62, sat Nuci
VII. Conacul C. Deşliu, sf. sec. XIX, str. Calea Bucureşti nr. 58, sat Nuci – trup istoric Nuci, comuna Nuci;
VIII. Casă, înc. sec. XX, str. Calea Bucureşti nr. 89 (110), sat Nuci – trup istoric Nuci, comuna Nuci;
IX. Monument funerar Anastasia I. Dumitrescu – Racoviţă, 1878, în curtea bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Calea Bucureşti nr. 62, sat Nuci
X. Monument funerar Silvestru C. Deşliu, 1895, în curtea bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Calea Bucureşti nr. 62, sat Nuci
XI. Casă, înc. sec. XX, str. Şcolii nr. 11, sat Micşuneşti Moară, comuna Nuci;
XII. Vechea primărie, în prezent sediu poliţie, înc. sec. XX, str. Şcolii, sat Micşuneştii Moară, comuna Nuci;
XIII. Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, înc. sec. XX, str. Crinilor nr. 70, sat Merii Petchi – trup istoric Sudiţi, comuna Nuci;
XIV. Şcoală, 1895, str. Crinilor nr. 72, sat Merii Petchi – trup istoric Sudiţi, comuna Nuci;
XV. Casă, înc. sec. XX, str. Crinilor nr. 108, sat Merii Petchi – trup istoric Sudiţi, comuna Nuci;
XVI. Vechea moară, în prezent locuinţă, sf. sec. XIX, str. Crinilor nr. 189, sat Merii Petchi –
XVII. Vechea şcoală, în prezent grădiniţă, înc. sec. XX, şos. Orhideelor nr. 82, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci
XVIII. Casa învăţătorului, în prezent şcoală, 1904, şos. Orhideelor nr. 84, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci;
XIX. Monument comemorativ – troiţă din lemn, închinat memoriei eroilor satului căzuţi pentru patrie în 1877-1878 şi 1916-1918, în curtea bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Calea Bucureşti nr. 62, sat Nuci – trup istoric Nuci, comuna Nuci;
XX. Casă acoperită cu stuf, înc. sec. XX, str. Lăcrămioarei nr. 34, sat Micşuneştii Mari, Comuna Nuci;
XXI. Ansamblu urban Centrul Istoric Nuci, sf. sec. XIX – inc. sec. XX, str. Calea Bucuresti, sat Nuci

Autorizarea lucrãrilor de constructie pentru aceste amplasamente se va efectua numai în conditiile prevederilor Legii 50/1991, art. 7, lit. a. si vor fi avizate de cãtre Comisia Nationalã a Monumentelor, Ansablurilor si Siturilor Istorice.
NOTA : Avand in vedere existenta unor arii si zone protejate (conform Raportului de Mediu si Studiului Istoric), la eliberarea autorizatiilor de construire se va tine seama de prescriptiile specifice, conform Anexelor 7, 8 si 9 ale Regulamentului Local de Urbanism.
Din punct de vedere geografic, Comuna NUCI se aflã, în partea de NORD-EST a judetului Ilfov, la 47 km de Municipiul Bucuresti si este situatã la est de Autostrada Bucuresti-Brasov. Satele componente s-au dezvoltat paralel cu traseul raului Ialomita.